Este iarna.In casa bunicilor mei domneste armonia unei famili simple si numeroasa.Pretudindeni prin casa se aund glasuri de copii care sa joaca cu bunicul lor cel vesel.Cu parul lui carunt si usor buclucat,cu obraji lui roz si cu ochelarii lui pusi pe varful nasului jucanduse cu nepotei lui asa si cum el ar fi copil.DAR…un copil batran de zile.Imi amintesc cu placere de serile acele reci de iarnA,cand stateam cu toti in jurul bunicului nostru iubit.Obisnuiam sa stam langa soba spargand nuci si depanand amintiri di copilaria lui.Frumoasa amintire din copilaria bunicului meu este astfel:
bunicul meu a trait in perioada razboiului,vremuri grele,vremuri de stramtorare,si lipsuri mari.In copilaria lui bunicul meu isi confectiona singur jucariile.Banala minge si-o confectiona din besica de porc si era o adevarata jucarie pentru copii.Dar si fetitele isi faceam singure papusi din carpe cu ochi de nasturi si erau cele mai minunate jucarii cu care copiii din vremea acea isi umpleau pretiosul timip si multe astfel de jucarii confectionate chiar si din porumb care azi pentru noi este o adevarata arta.Bunicul meu era sarac in copilaria lui ,IN PICIOARE PURTA OPINCI si era nevoit sa invete o meserie de la o vrsta frageda de numai 8 ani.Era micut de statura, slabut si infometat de cele mai multe ori.Era ucenic in casa unui om instarit care era meserias in fier pe vremea acea .Era nevoit inca de copil sa lucreze in casa celui om pentru o bucata de paine ,iar seara era culcat intr-o camaruta mica si intunecata iar deasupra lui pe tavanul acelei camarute atarnau carnati pusi la uscat ,el find copil pofticios nu avea curajul sa ceara de mancare pentru ca era sluga in casa acea dar se gandise el la o smecherie………Avea la el un briceag si un pachet de chibrituri,si cei trecu bunicului meu prin cap…..Sa taie capatul unui carnat sa taie o bucatica si sa manance astefel potolandusi foamea.apoi baga capatul chibritului intre cele doua capete ale carnatului astefel ca nu se observa de unde taiase.Azi asa maine asa pana cand carnatii deveneau tot mai scurti,dar maistrul sa prins de smecheria bunicului meu si ia tras o bataie zdravana bunicului meu ca sal tina minte toata viata .Si sasi aminteasca ca la facut hot mic si mancacios aceasta nazbatie ia fost de invatatura bunicului meu ca sa ceara si nu sa fure.O alta isprava bunicului meu este urmatoarea :Caci el e \”VANTUL\”pentru ca intr-o noapte se gandise el … ca stapanul lui neamtu are fan destul si daca ea si el o capita neamtul nici nar observa.Venise intr-o noapte cu caruta incarca o capita si-o duse acasa la el . Insa ….adoua zi dimineata neamtul il astepta in poarta .Intrbandul sigur pe el ca hotul este chiar bunicul .\”Unde este fanul meu\”? la care bunicul a zis tare si rastit\”pe fanul tau la luat VANTUL\”.Dar neamtul ia zis \” tu esti VANTUL\”!!!!! si asa ia ramas porecla ,si chiar copiii copii lor lui inca sunt strigati VANTUL!!!!!
cohut alexandra varsta 11 ani
jud timis